Nota: Traducerea a fost facuta, in mare parte, electronic, astfel incit mai sunt multe cuvinte/expresii de corectat.
Cind timpul liber ne va permite vom continua cu cizelarea acestei traduceri ...
Dar chiar si asa, cu unele exprimari care nu suna a limba romana, textul este inteligibil si foarte interesant, mai ales ca autorul Jesus Cano Clares este un reputat arbitru international si un specilist al rasei.

El Bullmastiff

Jesus Cano Clares

Sunt multe ocaziile cand in timpul unei expozitii ne apropiem de ring sa vedem hotararile arbitrilor si aproape intotdeauna ascultam cele mai diverse opinii de la aceasi pasionati ce se intalnesc in jurul nostru. In majoritatea cazurilor terminam ascultand ca standardul zice asta sau aia…. Bine, odata ajunsi acasa luam “standardul” incercand sa-l studiem si incercam sa-l interpretam, dar cum am spus intotdeauna, “standardul”, doar scris, ne ofera o totala libertate in interpretarea caracteristicilor cainelui la care dorim sa ne referim.

Intr-una din aceste dati, la intoarcerea de la un arbitraj, si auzind dupa aceea cele mai diverse comentarii, indeosebi asupra unui anumit exempar, unele ale amatorilor si altele ale unui arbitru, m-au facut sa iau “standardul” original pe de o parte si o hartie si un creion pe de alta parte, incercand sa desenez cainele care defineste standardul.

Si, aici, urmeaza ceea ce a rezultat:

Trasaturi/Caracteristici: Temperamentul Bullmastiff-ului combina vivacitatea, loialitatea, actiunea, rezistenta si serviciul de paza.

Este logic ca nu putem interpreta grafic aceste trasaturi. Dar desi nu este gresit aceasta, nu este ceva care se vede usor, si care, fie zis in treacat, nu este adesea evaluat in ciuda marii importante pe care o are.

Infatisare Generala: Constructie puternica si simetrica. Emanind forta puternica dar fara a fi greoi..

Aici deja putem sa incepem a desena ceea ce trebuie sa fie.

Daca luam cuvantul “simetric” intelegem ca are sau arata simetrie; simetria la randul sau ne indica similititudine de forma sau constructie in ambele parti impartite de o linie sau un plan, sau corespondenta care exista intre parti opuse luand in considerare marimea, forma si pozitia, sau frumusetea formei sau proportiilor ca rezultat al numitei corespondente.

Ce trebuie sa intelegem prin simetric? Cred ca atunci cand se redacta standardul autorii se gandeau mai mult la armonie decat la simetrie. Fara indoiala ca anumiti comentatori au afirmat ca standardul are nevoie de un catel perfect (desavarsit), atunci gresim aici. Desi eu nu am intalnit nici o referinta la perfectiunea unui Bullmastiff.

Talia Bullmastiff-ului, masurata la greaban, este de la 63.5 cm pana la 68.58 cm, asa ca deja avem inaltimea.

Simplu desenam o pereche de linii care ne vor da maximul si minimul
Pentru care patratele vor fi de forma aceasta		Patratul din interior corespunde unei inaltimi minime de 63,5 si exteriorul unei maxime de 68,58.
In acelasi timp putem sa impartim aceste patrate la jumatate si vom avea astfel un ghid pentru corp si pentru labe asa cum avem ceea ce urmeaza.
Si deja avem baza de la care trebuie sa fie corpul catelului nostru, asa ca urmeaza sa-l umplem.

Deja avem un corp, practic patrat, cu o spinare scurta si dreapta cum cere standardul, labele din fata drepte, perpendiculare/serioase, desi cand e vorba de astfel de detalii e bine sa mergem mai departe.

Ei bine, acum ne lipseste doar capul pentru a avea intreg catelul nostru. Aici, standardul este mult mai clar.

In ceea ce preiveste capul si craniul, ni se spune textual …”Craniul trebuie sa fie mare si in forma patrata,  vazut din orice unghi”….

 Circumerinta craniului poate fi egal cu inaltimea catelului la greaban ….Ne vom agata de aceste date pentru a avea un punct de plecare, asa ca daca putem spune ca circumferinta poate fi egala cu 68,58 luand  cea mai mare talie ne confruntam cu un diametru al acestei circumferinte  de 21,84 cm, astfel incat putem avea un patrat cu o latura de 21,84  sau de 20,22 daca luam talia cea mai mica de 63,50.

In acelasi timp ne intoarcem la standard si vedem cum continua “botul scurt, distanta de varful pina la stop trebuie sa fie aproximativ egala  cu o treime din distanta de la varful nasului la centrul occipitalului…”

Pentru moment vedem ca vazut din profilul capului Bulmastiffului poate avea o lungime minima de la nara la occipital de 20,22 si una maxima de 21,84 rezultand un bot de 6,74 in primul caz si de 7,28 in cel de-al doilea si de aceea craniul va putea avea intre 13,48 si 14,56 cm, astfel incat vom avea urmatorul patrat 

 In ceea ce priveste urechile ni se indica urmatorul aspect “sunt in forma de V pana in spatele implantarii inalte si largi, nivelate cu occipitalul, dand o alura patrata craniului, ceea ce este foarte important. Trebuie sa fie mici, mai  inchise la culoare decat restul corpului, si extremitatea trebuie sa fie la nivelul ochiului cand catelul este in pozitia “atentie” / cand este atent.”

Acum putem deja sa facem o schita interioara		Ei bine aceasta retusand incet buza
Si nu ne ramane decat sa adaugam capul corpului	Luand patratele, ne ramane:		Celui care putem sa-i adaugam oasele in extremitati, obtinand urmatoarea schita:

Standardul nu mentioneaza nici lungimea  gatului, ne spune doar ca este moderat, bine curbat, foarte musculos si aproape cu aceeasi circumferinta ca si craniul.

Daca retusam incet lungimea gatului putem obtine urmatorul desen:	Si suprimand patratele	Este posibil ca acesta forma sa fie un pic mai buna (adecvata).Acum nu ne ne mai ramane decat sa o umplem si aceasta va fi tinuta/ viziune generala:

Am putea considera faptul ca Bulmastifful nu trebuie sa fie patratos, deoarece standardul nu mentioneaza acest lucru, asa ca putem desena acelasi caine dar cu o lungime a corpului mai mare, sa zicem cu 10 % mai mare, astfel incat ar arata asa:

	Suprimand patratele, ne-ar ramane	Si umplandu-l, am obtine in final

Daca se compara acest desen cu cel obtinut mai inainte, ne dam seama ca numai acest procent mic de 10% cu care am marit in lungime corpul, ne da ca rezultat un desen mai armonios si care ar avea mai multe avantaje; pentru a incepe, capacitatea pulmonara este mai mare, astfel cainele nostru este mai pregatit pt a-si dezvolta munca la camp, va avea mai multa stabilitate, ar cuprinde mult mai mult teren, ar sari obstacole cu mai multa usurinta si ar tranti la pamant adverasarii cu mai multa putere.

Dar standardul nu spune de asemenea nimic despre relatia dintre inaltimea pieptului si lungimea labelor si de aceea cainele ar putea foarte bine sa aiba alte coordonate; poate avea labele mai inalte sau mai scurte, mai mult sau mai putin de aceasta forma:

Personal inclin catre un Bullmastiff cu o lungime a labelor mai scurta din mai multe motive.

In primul rand pentru ca osele mai lungi duc la muschi mai lungi, care sunt mai elastici si mai rezistenti decat cei scurti, desi cei scurti dezvolta o mai mare forta si o mai mare viteza in smucire (smulgere); este ca si la pinionele unei biciclete sau ca rotile unei masini, o roata mai mica este mai rapida in miscare de aceea se invirte mai repede, o roata mare dezvolta o mai mare viteza o data lansata.

Bulmastifful s-a nascut pentru a insotii padurarii, trebuiau sa mearga numai cu stapanul sau si numai cind ajungeau aproape de ascunzatoarea braconierilor asmuteau cainele asupra acesteia; de asemenea trebuie sa fie un animal foarte rapid in miscare si bineinteles capabil de schimbari bruste de directie in mare viteza (orice persoana care are sau care a avut un Bullmastiff poate demonstra acest lucru) si foarte puternic pentru a putea tranti usor la pamant pe cel care se ascunde.

In al doilea rand, daca se considera rasele care intervin in crearea lui observam ca nici una nu are picioare lungi. Dimpotriva, Mastifful este inalt dar aceasta inaltime nu ii vine din cauza inaltimii picioarelor ci din adancimea pieptului. Buldogul, chiar daca nu  a fost asa cum il stim astazi, nici el nu era un animal cu picioare lungi, dimpotriva se cautau Buldogi cu pieptul mic pentru a face fata cand taurii incercau sa-i ia in coarne din fata. Si in ultimul rand adaugand sange de Bloodhound nu s-a ajunj la un caine inalt pe picioare.

 In continuare sa trecem la prezentarea detaliata a capului. Este partea cea mai importanta pentru ca acesta este cel care tipizeaza rasa si este cel care contribuie  in cea mai mare masura in a recunoaste un Bullmastiff si nu un caine de alta rasa.

 Am vazut cum il defineste standardul, numai ca trebuie mentionat ca atunci cand se traduc cuvintele Head si Skull, gasesc ca dictionarul Webster spune literal:

Capul (head): a) partea superioara a corpului uman, a maimutelor, etc sau partea frontala la majoritatea animalelor: in cazul mamiferelor superioare este o structura osoasa care contine creierul (cerebelul), si include mandibulele, ochii, urechile, nasul si gura.

Craniul (Skull): Structura osoasa a capului, cea care contine si protejeaza masa cerebrala. Aceasta este formata din urmatoarele oase: Parietal, Occipital, Temporal, Frontal, nazal zigmoid, maxilar superior, maxilar inferior, mastoid, canal auditiv si molar. 

Se mai poate spune: craniul ar fi ceea ce intelegem prin “teasta” si capul este “teasta” acoperita de carnea, ochi, nas, urechi, piele, par, etc.

Dupa cum am vazut, standardul il defineste ca fiind mare si patrat vazut din orice unghi. Patratul l-am calculat deja anterior.

De aceea putem incepe sa schitam in interiorul acestor patrate (vom folosi doar unul pentru ca diferenta va afecta numai marimea).

Sa incepem prin aseza  urechile despre care ni se spune ca sunt implantate deasupra occipitalului, ca sunt in forma de V, dand o viziune patrata asupra craniului, ceea ce este foarte important. 

  Sa ne gandim ca ar putea fi cam asa

Urmarind standardul, ni se arata cum ca sunt mici (cu asta am putea sa jonglam mai tarziu) si mai inchise la culoare decat restul corpului (avem deja timp sa le zugravim)

Varful urechii, urmeaza standardul, la nivelul urechii cand cainele este in pozitia “atentie”.

Aceasta este important, pentru ca ni se indica unde trebuie sa desenam ochii si nu vrea sa indice ca trebuie sa “tragem” de ele pentru a vedea daca extremitatea ajunge pana la ochi, asa cum am vazut facand pe multi arbitri. Asa ca, pentru moment, am putea desena ochii cam asa:

In continuare putem desena nasul despre care standardul ne spune ca este larg, cu nari binde deschise, fiind carn si fara profil ridicat sau ascutit.

Continuand cu desenul ajungem la bot. Acesta este larg in partea de jos de ochi si-si mentine aproape aceeasi largime pana la extremitea narii.

Largimea botului este determinata de separarea ochilor, osul nasului se desprinde din parte interioara a orbitei ochiului si aceea este largimea pe care o va avea osul. In cazul cainilor care au ochii mai departati, deschizatura va fi mai mare, sau mai mica pentru aceia care au ochii apropiati; in desenul nostru va fi aproximativ asa:

Ne mai ramane sa desenam doar “obrajii, despre care standardul afirma ca sunt plini.

In sfarsit, nu ne mai ramane decat sa eliminam patratul superior si sa umplem desenul care ar arata mai mult sau mai putin asa:

Aici se vede intr-adevar un patrat in care urechile contribuie la alura patratoasa a capului, aparenta foarte importanta.

Desigur ca putem desena capete de Bullmastiff, sa zicem ca unele normale pe care le vedem in ring, cum pot fi urmatoarele:

 Dupa parerea mea aceste capete mi se par mult mai rotunde decat patrate si de aici putem vedea clar, deci putem sa desenam o circumferinta a lor aproape perfecta.

 Ajunsi aici ne putem intoarce rapid inapoi si sa incercam sa analizam capul vazut din profil. Am desenat un patrat, din care am obtinut urmatorul desen:

 Aici trebuie sa mentionam ca standardul indica in mod clar, referindu-se la osul care nu se termina la extremitati ci care este taiat in forma de patrat formand un unghi drept cu linia superioara a fetei, si ca buzele rasfrante nu sunt pendulante si niciodata nu atarna mai jos de nivelul mandibulei inferioare. Cam asa:

 Vazand acest profil se intelege perfect ca muscatura va fi in forma de cleste, admitandu-se un prognatism usor, dar nu este de preferat acest lucru.

 Si nu tendinta actuala, cum arata desenul urmator, in care nu exista unghiul naso-facial de 90⁰, prognatismul este excesiv, nasul respingator in definitiv; nu este un cap de Bullmastiff daca vrem sa aplicam standardul.

Sau este un altul

Dar standardul poate sa ne dezorienteze in ceea ce priveste capul, dar dupa cum am citi ni se spune “Craniul trebuie sa fie larg si patratos vazut din orice unghi…..”.

Si apoi ne vorbeste de os ca de un lucru separat de craniu, ni se vorbeste de Regiunea Craniana si descrie craniul; apoi ne vorbeste de Regiunea Frontala si ne descrie osul, terminand in acest fel:….”si in acelasi timp pastrand proportia cu craniul”

Atunci cand ni s-a vorbit de Regiunea Craniana pe de o parte si pe de alta parte de Regiunea Faciala s-a separat in doua parti, ceea ce vrea sa afirme ca, craniul este larg si patratos vazut din orice unghi (ni se vorbeste de un cub), dar in plan-profil ar fi de urmatoarea forma:

In ceea ce priveste faptul ca botul s-ar adauga la una dintre aceste jumatati pentru a forma a treia ceruta si ar ramane asa

Cainele va avea urmatorul aspect

Ceea ce ne-ar mai surprinde inca, ne va face sa exclamam ca sub nici o forma acesta nu este un Bullmastiff.

Ei bine, poate ca nu este un Bullmastiff, cel putin nu unul cum s-ar fi crezut, dar nu este nici o indoiala ca este tipul pe care il descrie standardul, daca am considera Regiunea Craniana pe de o parte si Regiunea Faciala pe de alta parte, si comparandu-le cu standardele altor rase, vedem diferentele osului craniului prin faptul ca poate sa nu fie atat de inradacinat; in a crede ca acesta era tipul de caine desenat de vechii padurari, astfel incat daca il analizam disparat (pe bucati) trebuie sa admitem ca acesta (tipul Stafford) este mult mai functional si mai practic.

Cainii Bullmastiff trebuiau sa-i prinda pe hoti in plin camp, fapt pentru care au nevoie de un corp bun, dar si de o gura/bot bine adaptata, atat pentru a putea respira mai bine in timpul urmaririi, cat si pentru inhatare. Sa nu uitam ca cel mai probabil era ca si hotii sa fie insotiti de caini, caini cu care Bulmastiff-ul trebuia sa se lupte si sa castige inainte de a putea sa-l prinda pe hot si nu este nici o indoiala, capul celui de-al doilea este mult mai bine adaptat decat cel din prima schita pentru a lupta cu alti caini.

Trebuie luat in calcul ca primele standarde ale rasei vorbesc de un bot care nu depaseste 8.89 cms in lungime si in acelasi timp trebuie sa consideram ca in afara de Mastiff si Buldog se folosea si Bloodhound, nu este de mirare ca boturile nu aveau nimic in comun cu cele actuale.

De asemenea mai trebuie sa aruncam o privire de ansamblu la capetele cainilor din epoca

Thorneywood Terror	Farcroft Fidelity	Roger of the Fens,

despre care Dl Douglas B. Oliff ne asigura ca nu exista Bullmastif in prezent in lume pe care sa nu-l aiba pe Roger of the Fens ca stramos.

Astfel incat nu ne raman decat doua optiuni, prima considerand Capul ca pe un tot unitar, incluzand osul cu care desenul nostru ar fi cam asa

Sau separam cele doua regiuni al carui rezultat ar fi cam acesta

Inainte de aceasta mica legatura, sa mergem direct la standardul englez si sa vedem ca nu exista distinctie intre Regiunea Craniana si Regiunea Faciala (a IV-a editie a standardului a fost publicata in 1994) astfel incit imi imaginez ca aceasta a fost o forma de sablon la traducerea in spaniola, nu numai in standardul Bullmastiffului, ci practic la toate standardele si de aici confuzia. Asa ca sa ne concentram in a considera standardul in forma lui originala cand mentioneaza “Cap si Teasta” (Head and Skull) si deja stim ca este patratoasa din orice unghi se priveste.

(Nota Traducatorului: Forma actuala a standardului, chiar si in limba engleza, face distinctie intre Regiunea craniana si Regiunea Faciala. Dina acest motiv arbitrii englezi prefera un cap intre cele 2 prezentate mai sus)

Sunt pareri care afirma despre Craniu (Skull) ca este doar partea superioara a capului;

Si ca sa fim siguri sa consultam dictionarul si vedem ca definirea craniului in spaniola este urmatoarea “cutia osoasa in care se afla encefalul” dar trebuie sa luam in considerare traducerea lui “Skull” pentru craniu este gresita, dupa cum am vazut mai sus, cea de teasta fiind corecta si astfel putem sa o dovedim cu dictionarul, care o defineste astfel: “Teasta: parte a scheletului care corespunde capului”. Si daca oricum ne incapatanam sa acceptam Craniul ca fiind traducerea corespunzatoare a lui “Skull” vedem ca nu putem aplica forma patrata a Craniului vazut din orice unghi, dupa cum se descrie in standard, fiind siguri numai atunci cand privim capul de sus.

Cu privire la bot, desigur ca putem sa ne gandim ca referindu-ne la standard care spune ca lungimea trebuie sa fie “aproximativ 1/3”, putem intodeauna considera ca botul nu are de ce sa masoare  1/3 si sa fie mai scurt.

Suntem pe deplin de acord cu faptul ca termenul “aproximativ” ne sugereaza  ca poate masura mai putin, dar din acelasi motiv putem considera ca poate masura mai mult, deci 1/3 poate fi mai putin sau mai mult.

Stim ca in principiu se dadea o marime concreta, botul va masura max 8,89 cm. Apoi s-a trecut la un maxim de 1/3,

Acesta, si copiez literalmente  din Douglas B. Oliff

“aceasta definitie ne sugereaza ca masurand 1/3 nu este doar corect si si de dorit”

De aici, inainte sa apara probleme generate de acesta tendinta de scurtare a mandibulei, s-a schimbat definitia din nou, prin actuala aproximare de 1/3, ceea ce vrea sa spuna ca, cu cat suntem mai aproape de acest 1/3 in lungime cu atat mai bine aplicam standardul.

Oricum Bullmastiful actual seamana putin cu cel pe care l-am obtinut prin schite. A trebuit sa fie o perioada in timpul careia cainele nostru si-a schimbat fizionomia. Pentru mine, piesa cheie a fost afisul Mulorna din 1930, dna Mullin, proprietara acestui afis avea un buldog in afara de Bullmastiff, asa ca s-ar fi putut realiza incrucisarea lor, intentionat sau nu, asta in final conteaza mai putin, la fel cum pentru a obtine prognatismul Buldogului s-au folosit Carlin pe care deja ii aveau crescatorii si negustorii de caini cum ar fi Wiliam George care crestea ambele rase si despre care se stie ca avea curiozitatea de “a vedea ce iese”.

Maximul a avut loc atunci cand Buldogilor din acea vreme li se introducea un dop de lemn in mandibula superioara cu scopul de a forta prognatismul, cu credinta ca acesta le va usura prinderea taurului; desigur aceste aberatii nu se transmit genetic, procedeul trebuia sa inceapa cu fiecare catelus individual, pana cand cuiva i-a venit ideea incrucisarii cu Carlin.

Reluand tema lui Mullorna, doi dintre cainii ei puteau fi initiatorii, Rhodian si fiul ei Loki ale caror capete erau cam asa:

Aparent acesti caini erau scunzi si lati, ceea ce dupa mine mi se pare mai probabila incrucisarea cu Buldogii.

Si ca urmare tipul de cap incepe sa se schimbe, maxim daca luam in considerare ca Loki a produs 14 campioni, asta dandu-ne o idee asupra modului in care a fost influentata rasa.

Continuand cu standardul vedem ca buzele nu trebuie sa atarne, nici sa treaca de mandibula inferioara, asta este destul de clar, desi aproape nimeni nu-i da importanta. O buza prea mare, pe langa ca ingreuneaza respiratia, mai ales cand cainele prinde, este mai posibil sa fie muscata de cainele in cauza si nu de adversar. Cat despre cantitatea de spuma/ bale pe care cainele o “produce” si care sunt destul de desgustatoare, mai ales cand le scutura pe sofa sau pe tapiteria din masina. Problema este ca scurtand botul am lasat o cantitate de piele pe care nu o putem aseza in nici o parte, care atarna aici pur si simplu. (nu mai dureazai mult sa vedem astfel boturi cu buze asa de atarnate ca cele ale Napolitanilor)

Singura scuza este doar estetica, capul de Bullmastiff este mai frumos cu buza rasfranta atarnand sub nivelul mandibulei inferioare, cum se vede clar in aceste schite:

Cu buzele rasfrante atarnate	Sau cu ele mai taiate

In mod cert vedem ca acestui tip de cap i se potrivesc mai bine buzele rasfrante mari (largi)

Cine stie, poate altceva ar fi cu capul de tip “stafford” pe care l-am desenat anterior.

De asemenea trebuie sa tinem cont ca botul trebuie sa fie larg intre ochi si sa-si mentina aproximativ aceeasi latime pana la extremitatea narii,

Acest lucru ne face sa ne reamintim ca nu trebuie sa consideram tipurile de boturi pe care putem sa le vedem mai mult sau mai putin  in aceasta forma, pe de alta parte, lucru destul de intalnit in ring.		Putem vedea excesul de buze rasfrante, dar in acelasi timp foarte deschise, ceea ce poate da impresia ca are o mandibula larga, cand de fapt este numai o buza rasfranta destul de larga si ingrosata

Despre mandibule nu mai sunt multe de adaugat, standardul ne arata ca cea interioara trebuie sa fie larga (lata) pana la capat iar pea cea superioara am definit-o cu botul. Trebuie numai sa amintim ca ceea ce este corect in muscatura Bullmastiffului este clestele sau la nivel, acceptandu-se “usor programtism” DESI NU SE PREFERA, scriu asta cu majuscule pentru a fi foarte clar. Judecatorii/Arbitrii se pare ca nu-si amintesc standardul si nu-l prea iau in seama, crescatorii nici nu il iau in considerare, apoi se pun la adapost spunind ca ca gurile(boturile) drepte la capat fac sa piarda caracterstica capului iar publicul pasionat  in general nici nu poate spune nimic, nici nu intrerupe, deci nu poate face nimic.

-Mie imi plac carni si in fata (cu prognatism), imi spunea un crescator si eu cresc ceea ce-mi place.

Ei bine, aveti dvs dreptul de a creste cum si ce doriti, dar nu creati Bullmastifful in conformitate cu standardul!

Daca numaram problemele care le genereaza progmatismul, in majoritatea cazurilor mama nu poate taia nici macar cordonul ombilical; dar asta desigur nici nu conteaza prea mult, aici intervine stapanul sau veterinarul. Si daca imi spune ca femela lui (cateaua) taie cordoanele catelusilor sai, este minunat, mereu exista exceptii.

O alta problema care apare la Bullmastifful de astazi sunt dintii.

Standardul este clar “Caninii sunt mari si bine separati. Ceilalti dinti sunt puternici si sunt bine asezati, in mod regulat”.

Daca sunt puternici nu poti sa dovedesti, dar in ceea ce priveste marimea… trebuie numai sa deschizi gura unui Bullmastiff si sa demonstrezi ca dintii sai sunt mai mici decat la Foxterrier. Ce s-a intamplat?, Cred sincer ca au aparut cu scurtarea mandibulei. Am citit si am auzit ca Bullmastifful s-a creat pentru a tranti la pamant un hot nu pentru a-l musca si pentru asta nu au nevoie de dinti mari, mi-au mai spus de asemenea ca Bullmastiddul se bate impingand si de asta nu au nevoie de dinti mari…

Fiecare are dreptul de a crede ce vrea si din punctul meu de vedere sunt convins ca Bullmastifful trebuia sa lupte cu cainii pe care ii aveau hotii, si sigur nu ar fi tocmai caniche si de asemenea a musca pe hoti Este foarte romantic sa te gandesti ca un Bullmastiff impinge/tranteste hotul, il pune la pamant si-l tranteste, “cum il fixeaza?, punandu-i labele pe umeri?, in brate? si daca il tranteste pur si simplu la pamant pana cand vine padurarul, care nu ar fi mereu la cativa metri distanta, ca sa evite  ca hotul sa scoata un pumnal si sa termine cu cainele sau poate cainele este dresat sa muste direct bratul.

Exista un tablou numit “The Poacher”, pictat de Richard Ansdell in 1868. Dupa cum vedeti, acesta ne descrie perfect intalnirea Bullmastiffului cu hotul si cu “catelusul lui”, cred ca prin aceasta imagine cuvintele sunt de prisos.

Despre ochi am vorbit putin, standardul ne indica faptul ca sunt separati de latimea botului, ca cei clari sau galbeni nu sunt de dorit si ca cei corecti sunt de culare inchisa sau de culoarea alunii si de marime medie. In principal nu sunt prea multe discutii despre ei, poate numai pentru a clarifica vreun punct de vedere asupra culorii aluna putem face urmatorul comentariu:

Aluna este traducerea care i s-a dat cuvantului original “hazel” si care semnifica: culoarea unei alune coapte, maro – rosiatic.

Cand este adjectiv: maro-rosiatic clar, maro-galbui si ne mai spune

Ochii de culoarea alunei (hazel eyes) sunt in mod obisnuit combinati cu verde sau gri.

Dupa parerea mea, asta nu este foarte important de stiut, pentru ca uneori se judeca foarte usor un caine calificandu-l dupa ochii limpezi (clari) pentru ca arbitrul isi aduce aminte numai ca ochii trebuie sa fie inchisi la culoare.

In urmatoarele schite putem compara ochii de culoare inchisa	Cu ochii galbeni care nu sunt de dorit

Si este usor de inteles de ce standardul ii considera ca fiind de nedorit.

Despre pleoape nu s-a facut nici un comentariu dar este evident gandul ca cu cat mai stranse e mai bine; nu sunt deloc practice daca nu sunt bine agatate si se vede conjunctivita - singurul lucru ce se poate intampla este ca le intra pamant, praf, etc

Cu ceea ce am spus – e cel ma bine asa	Si nu asa	Sau ceea ce este cel mai rau in acest fel, cu mai multe posibilitati de a suferi de  entropión sau ectropión

Gatul. Despre acesta nu se spune decat ca este bine arcuit, de lungime medie, foarte musculos si circumferinta lui aproape egala cu cea a craniului. Putin sau aproape nimic se poate adauga la aceasta.

Trecand la corp, descrierea este dupa cum urmeaza:

Corpul: Spatele este scurt si drept, avand un aspect compact, dar nu atat cat sa se interfereze cu miscarea sa. Nu se accepta o spinare concava sau convexa.

Spatele, dupa dictionarul spaniol, este partea posterioara a corpului uman, de la umei la talie. In engleza originla inseamna practic la fel: “la oameni este parte posterioara a corpului care se intinde de la gat pana la sfarsitul sirei spinarii, in partea dorsala. La alte animale este partea corpului care corespunde practic aceleiasi zone a corpului uman”

In continuare standardul ne vorbeste de sale (spinarea animalului) despre care ne spune ca este lata si musculoasa si ca flancurile sunt destul de adanci.

Aici, dictionarele spun mai mult sau mai putin acelasi lucru, engleza fiind ceva mai explicita si pe care le descrie dupa cum urmeaza: “partea corpului uman sau a patrupedelor care se intinde de ambele parti ale coloanei vertebrale intre sold si falsele coaste”.

Vedem ca salele (sau rinichii, este acelasi lucru), fac parte din spate, se da aceasta indicatie pentru ca uneori am auzit comentarii si am vazut desena care au delimitat zona spatelui, numind spate partea care porneste de la greaban (punct intre oasele umerilor, la baza gatului) pana unde se termina coastele si sale de la coaste la crupa. De aceea trebuie sa clarifcam ca spatele este intreaga zona de la gat la sold si in interiorul ei se gasesc salele sau rinichii.

In final sa vedem ca, crupa este zona care incepe de la sold pana unde incepe coada.

A= spatele sau dosu   B= salele sau rinichii   C= crupa

Si referindu-ne la spate sa ne amintim in sfarsit ca standardul specifica faptul ca nu se accepta apatele concav, nici convex, cam cum se arata in desenele urmatoare:

Spate concav	Spate convex

Standardul ne spune despre coada ca este implantata sus. Puternica la baza micsorandu-se gradat pana la extremitate, ajungand pina la jareti. Este dreapta sau curbata, dar nu de tipul “hound”. Coada rasucita nu este de dorit.

In urmatoarea serie de schite vedem ca putem sa intelegem aceasta descriere a standardului.

In prima schita se vede coada dreapta, cea care cade ca plumbul, ajungand cu varful pana la jareti.

Si plecand de aici vom vedea coada in diferite pozitii:

 

 

Putem reuni toate aceste tipuri intr-un singur desen si trasand o linie care pleaca paralel de la greaban , cel care ne poate servi drept ghid pentru a spune ca toate acele tipuri de coada din josul liniei sunt acceptate si cele situate deasupra nu sunt cele bune.

Aproape intotdeauna am putea lua in considerare ca inaintea unei excitatii intense (de ex. in confruntarea cu un alt – mascul - macho), Bullmastiffull si practic toti cainii au tendinta de a ridica coada mult in sus fata de cum este normal.

Standardul ne spune ca poate fi dreapta sau curbata dar nu de tipul Hound si referindu-ne la caini, dicitionarul englez ne descrie “hound” in urmatorul fel: “o varietate de caini domestici, de obicei cu urechi largi si atarnate. Mai ales cei care vaneaza urmarind urma, cum sunt Foxhound, Bloodhound, Deerhound; dar de asemenea se folosesc diferite rase de caini care vaneaza in haita de vanatoare, cum ar fi Greyhound, Boarhound, etc..

	In ultimul rand spunem ca este de nedorit coada rasucita Rasucirea poate fi mai inalta sau mai joasa, dar un exemplu tipic ar fi acesta:

Urmatorul pas pe care-l facem s-ar referi la extremitati.

Despre cele anterioare, standardul ne spune ca “membrele din fata sunt puternice si drepte, cu oase solide” (acest lucru se poate vedea in oricare desen).

”Vazute din fata sunt bine distantate si verticale/ perpendiculare”

In urmatorul desen putem vedea cum membrele anterioare trebuie sa fie drepte, distantate si perpendiculare

 

De aceea orice deviere, fie ca este vorba de labe rasucite spre interior sau spre exterior, sau scotand coatele in afara, sau pieptul stramt sau bratele rasucite etc…va duce la neindeplinirea cerintelor standardului.

In desenele urmatoare putem vedea cateva exemple.

Labe rasucite

Cu coatele impinse in afara

Antebrate de tip Bulldog

Cu piept ingust

Cred ca, cu aceasta serie de desene putem avea o idee aproximativa de cum trebuie sa fie un Bullmastiff.

Sau daca preferam un desen in concordanta cu realitatea, il putem vedea in urmatoarele doua:

A ) corect

B) cu labele spre exterior

Chiar daca standardul nu specifica situatia B reprezinta un defect.

Cat despre labe, in urmatorul desen putem vedea ca este tipul corect (drepte si puternice cu degete mari, picior de pisica) si pe cel incorect (inclinat), mai inclinat inspre largimea picioarelor si semanand cu un picior de iepure. 

In urmatorul desen putem vedea de asemenea cum degetele trebuie sa fie drepte si cum nu trebuie sa fie, dupa cum mentioneaza standardul ca labele deschise nu sunt de dorit. 

 Extremitatile posterioare

 Membrele din spate: “Puternice si musculoase, dar nu greoaie. Piciorul este bine dezvoltat, denotand vigoare si activitate. Jaretii  inconvoiati moderat. . Coatele  de vaca sunt un defect grav”

 Mai mult sau mai putin cum avem aici

 sau in acesta la membrele posterioare

In urmatoarele desene putem vedea cele doua tipuri de probleme cele mai frecvent intalnite: una este lipsa unghiului din partea din spate a genunchiului, ca si a jaretului, si cealalta contrariul, jareti angulati in mod excesiv.

Unul din defectele mentionate in standard, referitoare la labele din spate sunt picioarele cracanate despre care se spune ca sunt un defect grav

Coatele de vaca, dupa cum stim toti, vazute din spate, apar cand acestea tind sa se impreuneze, pe de alta parte avem in centrul desenului ceea ce se numeste modul corect si la stanga in forma de butoi. 

 Picioare: trebuie sa fie bine arcuite. Picior de pisica cu degete rotunde si ghiare dure. Unghiile inchise la culoare sunt cele de preferat. Labele deschise nu sunt de dorit.

 Miscarea: denota putere si determinare. Cand se misca in linie dreapta nici membrele din fata, nici cele din spate nu trebuie sa se dubleze sau sa se incruciseze. Membrul din fata drept si cel din spate stang trebuie sa se ridice si sa se sprijine in acelasi timp. Impulsul viguros al membrelor din spate nu vor altera fermitatea liniei spatelui, denotand astfel o miscare armonioasa si balansata.

 Aceasta descriere este suficient de clara si este adevarat ca am obtinut putin incercand sa o desenam, pentru ca nu putem imprima miscare desenelor.

 La fel putem spune referindu-ne la urmatorul capitol, desi am putea desena un Bullmastiff cu par lung,  acest lucru  nu ne-ar da nici o informatie suplimentara.

 Parul/Blana: este scurta si dura la atingere. Protejeaza animalul de conditiile climaterice. Este linsa si lipita de corp. Parul lung, matasos sau lanos nu este de dorit.

 Urmatoarea tema pe care o putem trata este aceea a culorii, aici am putea forta un pic si am incerca sa lamurim unele puncte, am vedea cum defineste standardul culorile de Bullmastiff.

 Culoare: orice ton tigrat, de leu sau nunanta  rosie; culoarea trebuie sa fie pura si clara. Se accepta o usoara pata alba  pe piept, dar alte urme albe nu sunt de dorit. Masca neagra este indispensabila, unindu-se armonios cu petele/semnele  negre din jurul ochilor, care contribuie la expresivitate…

Aceasta este desigur clar: orice ton tigrat, de leu  sau de rosu. Acum confuzia poate aparea considerand ca, culoarea trebuie sa fie “pura” si “ clara”. Traducerea a fost facuta din original “Pure and clear”

Daca analizam Pur (Pure) vedem ca se defineste astfel: lipsit de orice care inseala (fara tente, referindu-ne la culoare); fara amestec (neamestecat)

Cat despre Clar (Clear) ni se spune: stralucitor, luminos, fara defecte, lipsuri, dare, decolorare.

Cred ca gandindu-ne linistit putem intelege ca culorile de Bullmastiff trebuie sa fie uniforme si netede, mai ales ca standardul nu admite aceste tonuri atat de fracvente pe care unii pasionati le numesc “diamante carbon” si care in mod normal rezulta prin incrucisarea unuia de tip leu sau rosu cu un tigrat, chiar daca au trecut mai multe generatii. (Nota traducatorului: “diamante carbon” este traducerea din spaniola; Englezii numesc acest lucru “penciled” – urme de culoare inchisa pe blana mai deschisa) 

Aceste urme/pete aparte se pot vedea usor nu numai pe cap ci si pe piept si pe labe.

 Vedem aici chiar cum, se specifica in mod clar ca se accepta o mica (slight) urma alba pe piept. Daca am cauta cuvantul (slight) ne dam seama ca traducerea corecta ar fi mai mult decat mic, “foarte mic”.

Si in sfarsit ni se vorbeste de masca neagra a botului, care este esentiala si despre care aceasta ni se spune ca se uneste cu urma care coboara dinspre frunte si craniu, dupa cum se vede un exemplu de masca frumoasa in urmatorul desen

 Sau la acestia de aici

Bineinteles ca ne putem imagina cum ar fi Bullmastifful fara acea masca	Si de asemenea l-am putea vedea cu masca si fara pigment la urechi

Marime si Greutate: inaltimea la cruce este de 63,5 –67,5 cm pentru masculi si de 66-66 pentru femele. Greutatea variaza de la 50 la 59 pentru masculi si de la 41 la 50 pentru femele.

Despre talie am vorbit deja la inceput. Si nu cred ca sunt capabil sa desenez greutatea.

 Lipsuri: Orice deviere de la criteriile mentionate inainte se va considera ca lipsa, depinzand de gravitatea gradului de deviere de la standard.

Nota: Masculii trebuie sa aiba 2 testicule normal dezvoltate, complet conturate in scrot (asta nu trebuie desenat)

Ca sa terminam putem desena un Bullmastiff complet, dintre cei care se cresc astazi si pe care putem sa-i vedem in ring	Si am putea sa-i completam folosind acelasi corp cu tipul de cap pe care l-am inteles din descrierea standardului. Ce ne ramane:	Putem profita pentru a marca zonele unde in mod normal se vede “diamantul carbon” si ar arata cam asa

Sa profitam in continuare ca sa vedem ce iese:

Normal

Corpul lung

Inalt, stramt si scurt

Cap mic, gat scurt

Cap mare

Am putea sa continuam sa ne jucam cu schitele, dar cred ca putem sa ne oprim aici. Sper cel putin ca v-am intretinut pana aici.

Saludos.

Jesús Cano